GRAMATICA : PARTI DE VORBIRE N 만 / GRAMMAR : PARTICLES N 만

Daca lectia trecuta am prezentat partea de vorbire ‘de asemenea’, astazi voi prezenta partea de vorbire ‘doar’, ‘decat’, ‘numai’. Este una dintre cele mai folosite parti de vorbire, de aceea este important sa intelegem cand si cum se poate folosi.

If in the last lesson I wrote about particle ‘also’, ‘too’, today I will present to you the particle ‘only’,’just’. Is one of the most important particle, that’s why is very important to understand when and how we can use it.

RO

– 만 se foloseste atunci cand dorim sa facem o alegere excluzand alte optiuni.
– Atunci cand se foloseste dupa un numar, inseamna ‘minimum’.
– Se poate traduce in limba romana prin : ‘doar’, ‘decat’, ‘numai’.

ENG

– 만 is use when we want to choose one thing excluding other things.
– It corresponds to ‘only’or ‘just’ in English.
– When we using after a number, it can also mean ‘minimum’.

Formare / Form
SUBSTANTIV + 만 / NOUN + 만

그 식당은 월요일 쉬어요.
Restaurantul acela este inchis doar luni.
That restaurant is closed only on Monday.

우리 아이는 하루 종일 게임 해요.
Copilul nostru toata ziua intreaga doar se joaca.
Our child all day long just play.

– Partea de vorbire 만 poate inlocui alte parti de vorbire intr-o propozitie, cum ar fi 이/가, 은/는 si 을/를, sau se poate folosi impreuna cu acestea.
Atunci cand le folosim impreuna, 만 se adauga primul,dupa care, 이,은 sau 을 pentru a forma 만이, 만은 si 만을.

The particle 만 can be used either in place of the particles 이/가, 은/는 and 을/를, or it can be used together with them. When used together, 만 is added first, followed by 이, 은 or 을, to form 만이, 만은 and 만을.

Exemplu / Example:

* 마이크 대학에 입학했어요. (CORRECT) 마이크만이 대학에 입학했어요.(CORRECT).
Doar Mike a fost acceptat la universitate.
Only Mike was accepted to the university.

– Atunci cand folosim parti de vorbire altele decat 이/가,은/는 si 을/를, 만 se adauga la sfarsit, pentru a forma 에서만, 에게만 si 까지만.
– When used with particles other than 이/가,은/는 and 을/를, 만 comes after the particles to form for example 에서만, 에게만 and 까지만.

Exemplu/ Example:

* 우리 딸은 학교에서만 공부하고 집에서는 공부하지 않아요. (CORRECT)
우리 딸은 학교만에서 공부하고 집에서는 공부하지 않아요. (WRONG)
Fata noastra invata doar la scoala, acasa nu invata.
Our daughter studies only at school, and doesn’t study at home.

In conversatie / In conversation :

학생들이 다 왔어요?
Au venit toti elevii?
Have all the students arrived?

안나씨만 안 왔어요. 다른 학생들은 다 왔어요.
Doar Ana nu a sosit. Ceilalti studenti au ajuns toti.
Only Anna hasn’t arrived. The other students have all arrived.

Advertisements

GRAMATICA : INTRODUCERE IN LIMBA COREEANA (PARTEA a 3a)

EXPRESII ONORIFICE

Având în vedere influenţa gândirii confuciene în societatea coreeană, este normală vorbirea onorifică în conversaţie, dar şi a celei informale, tinând cont de vârstă, familie, relaţii, statutul social, etc.

(1) ONORAREA SUBIECTULUI ÎN PROPOZIŢIE

Stilul onorific se foloseşte atunci când vorbim cu o persoană mai în vârsta decât noi, sau o persoană superioară în rangul social.
Pentru a forma stilul onorific se foloseşte -(으)시- la sfârşitul verbului sau adjectivului unei propoziţii. Pentru  verbele sau adjectivele care se termină în vocală se adaugă -시-, iar pentru verbe sau adjective care se termină în consoană se foloseşte (으)시.

Exemple :
가다 (a pleca)
가 + 시 + ㅂ니다 = 가십니다
가 + 시 + 어요 = 가세요
가 + 시 + 었어요 = 가셨어요
가 + 시 + (으)ㄹ 거예요 = 가실거예요

읽다 (a citi)
읽 + 으시 + ㅂ니다 = 읽으십니다
읽 + 으시 + 어요 = 읽으세요
읽 + 으시 + 었어요 = 읽으셨어요
읽 + 으시+ (으)ㄹ 거예요 = 읽으실 거예요

(2) ONORAREA ASCULTĂTORULUI ÎN PROPOZIŢIE

Stilul onorific se foloseşte atunci când ascultătorul (persoana cu care vorbim) este mai în varstă decât noi sau într-o pozitie socială mai ridicată sau atunci când cele două persoane nu se cunosc (în cazul în care nu ştim nici vârsta nici statutul social). Terminaţiile onorifice sunt folosite pentru a arăta gradul de respect.

Exemplu : 도와주셔서 감사합니다. (nivel politicos onorific)
도와주셔서 감사해요. (nivel politicos informal)
* 도와줘서 고마워 (nivel informal intim)

(3) ALTE FORME ONORIFICE

a) Forma onorifică nu se formează prin adăugarea terminaţiei (으)시 , însă folosind alte forme ale verbelor.

Baza                                       Forma onorifică
자다 (a dormi)                      주무시다 (a se odihni)
말하다 (a vorbi)                    말씀하시다 (a grăi)
먹다 (a mânca)                      잡수시다/ 드시다 (a servi)
마시다 (a bea)                       드시다 (a servi)
죽다 (a muri)                   돌아가시다 (a deceda/ a pleca dintre noi)
데려가다 (a lua)                    모셔가다 ( a lua)
있다 (a fi)                               계시다 (a exista)
있다 (a avea)                          있으시다 (a deţine)

~ 어머니께서 집에 안 계세요.  Mama nu este acasă acum.
내일 시간 있으세요?                 Aveţi timp mâine?

b) Unele substantive au forme onorifice.

Baza                                          Forma onorifică
나이 (vârstă)                             연세 (etate)
말 (cuvânt)                                말씀 (cuvânt)
밥 (mâncare)                            진지 (mâncare)
사람 (om, persoană)               분 ( persoană, fiinţă)
생일 (aniversare)                     생신 (aniversare)
집 (casă)                                   댁 (locuinţă)
이름 (nume)                              성함 ( nume)
아내 (soţie)                               부인 ( persoană căsătorită)

~ 할아버지, 진지 잡수세요.
Bunicule, vă rog să serviţi masa. ( să mâncaţi).
 부인께서도 안녕하십니까?  Ce face soţia dumneavoastră?

c) Se pot folosi particule onorifice după substantive
이/가 -> 께서
은/는 -> 께서는
에게 (한테) -> 께

-동생 친구에게 선물을 줍니다.
Fratele meu mai mic îi dă un cadou unui prieten.
-할아버지께서 동생에게 선물을 주십니다.
Bunicul îi dă un cadou fratelui mai mic.
– 저 딸기를 좋아해요.
Îmi plac căpşunile.
– 할머니께서는 딸기를 좋아하세요.
Bunicii ii plac căpşunile.

d) Substantivele care arată funcţia/profesia unei persoane pot fi schimbate în stilul onorific adăugând 님.

Baza                                      Forma onorifică
선생 (profesor/învăţător)               선생님
사장 (director)                                사장님
목사 (preot)                                    목사님
교수 (profesor )                              교수님
박사(doctor)                                   박사님

~ 저희 사장은 마음이 넓으십니다.
Directorul companiei noastre este un om darnic.
목사님, 기도해 주셔서 감사합니다.
Părinte, mulţumesc pentru rugăciune.

e) Respectul poate fi exprimat faţă de ascultător folosind următoarele cuvinte.

Baza                                  Forma onorifică
말하다 (a vorbi)               말씀드리다
주다 (a dărui)                     드리다
묻다 (a întreba)                  여쭙다
보다/만나다 (a întâlni)        뵙다

~ 아버지께 말씀드릴까요?  Ar trebui să vorbim cu tata?
할아버지께 이 책을 드리세요.  Vă rog să îi daţi această carte bunicului.

f) Vorbitorul deasemenea poate arăta respect faţă de ascultător, miscorându-şi propriul statut.

나 -> 저   (eu)
우리 -> 저희 (al nostru)
말 -> 말씀 (cuvinte)

~ 저도 그 소식을 들었어요.
Şi eu am auzit acele ştiri.
저희 집에 한번 놀러 오세요.
Treceţi din când în când pe la noi pe acasă.
부장님, 드릴 말씀이 있습니다.
Domnule manager , am ceva să vă spun.

(4) LUCRURI DE MEMORAT ATUNCI CÂND FOLOSIM STILUL ONORIFIC 

a) În limba coreeană a te adresa în stilul onorific înseamnă deasemenea a folosi în mod repetat numele persoanei cu care vorbiţi în loc să folosiţi cuvinte ca 당신 (dumneavoastră), 그 (el, acela), 그녀 (ea, aceea) sau 그들 (ei, aceia).

요코 씨, 어제 회사에서 재준씨를 만났어요? 재준씨가 요코씨를 찾았어요, 그러니까 요코씨한테 전화해 보세요.
Yoko, l-ai văzut pe Jaejun la muncă ieri? Jaejun( el) l-a căutat pe Yoko (pe tine ) , aşa că Yoko (tu) sună-l pe Jaejun (el).

당신 este un titlu mutual de adresare folosit de multe ori între soţ şi soţie. La fel şi 너, este deasemenea un titlu mutual folosit între prietenii apropiaţi.

여보, 아까 당신이 나한테 전화했어요?
Iubitule, m-ai sunat mai devreme?
너는 오늘 뭐 하니?
Ce faci azi?

b) Expresiile speciale ca 성함이 어떻게 되세요? (care este numele dvs?) şi 연세가 어떻게 되세요? (Ce vârstă aveţi?) se folosesc atunci când întrebăm vârsta sau numele unei persoane pe care nu o cunoaştem sau care este mai în vârstă decât noi.

~ 할아버지, 성함 어떻게 되세요?
Domnule (bunicule), care este numele dumneavoastră?
사장님 연세가 어떻게 되세요?
Domnule director care este vârsta dumneavoastră?

c) În cele mai multe cazuri cuvântul 살 nu se foloseşte atunci când vorbim cu o persoană mai în vârstâ decât noi.

~ A : 개럴씨, 할아버지 연세가 어떻게 되세요?
Carol, ce vârstă are bunicul tău?
B : 올해 일흔다섯이세요. (corect)
Va implini 75 anul acesta.
올해 일흔다섯 이세요. (greşit).

d) Cele două forme onorifice ale verbului 주다 ( a da) sunt : 드리다 şi 주시다.
Atunci când cel care dă este mai tânăr decât cel care primeşte, se foloseşte 드리다. Atunci când cel care primeşte este mai tânăr decât cel care oferă, se foloseşte 주시다.

~ 나는 선물을 어머니께 드렸어요.
Îi dau un cadou mamei.
어머니께서 나에게 선물을 주셨어요.
Mama îmi dă un cadou mie.
나는 동생에게 선물을 주었어요.
Îi dau un cadou fratelui meu mai mic.

GRAMATICA : INTRODUCERE IN LIMBA COREEANA (PARTEA A 2A)

CONECTAREA PROPOZIŢIILOR

Există două modalităţi de a conecta propoziţiile în limbă coreeană. O modalitate este aceea de a folosi verbe conjunctive (adverbele de legătură) 그리고 (şi), 그렇지만 (dar/însă), 그래서 (deci/prin urmare).
Cealaltă modalitate este aceea de a folosi terminaţii conjunctive.
1. Şi (그리고)

Adverb Conjunctiv : 바람이 불어요. 그리고 추워요.
(Baram-i buleoyo. Geurigo chuwoyo)
Afară bate vântul. Şi este frig.

Terminaţia conjunctivă : 바람이 불고 추워요.
(Baram-i bul-go chuwoyo)
Afară bate vântul şi este frig.

2. Dar/insă (그렇지만)
Adverb conjunctiv :  김치는 맵습니다. 그렇지만 맛있습니다.
(Kimchi-neun maebseubnida. Geurojiman masisseumnida)
Kimchi este picant. Dar este delicios.

Terminaţia conjunctivă : 김치는 맵지만 맛있습니다.
(kimchi-neun maebjiman masisseumnida)
Kimchi este picant dar delicios.

3. Deci/ prin urmare (그래서)

Adverb conjunctiv : 는이 와요. 그래서 길이 많이 막혀요.
(Nun-i wa-yo. Geureseo kir-i manh-i makhyo-yo)
Ninge. Deci este trafic.

Terminaţia conjunctivă : 는이 와서 길이 많이 막혀요.
(Nun-i wa-seo kir-i manh-i makhyo-yo)
 Ninge, deci este trafic.

(!) Când alegem să conectăm două propoziţii cu adeverbele de legătură, este suficient doar să plasăm adverbul între cele două propoziţii, însă când alegem să folosim terminaţia conjunctivă, această terminaţie trebuie ataşată neapărat la sfârşitul predicatului din prima propoziţie.

(1) 바람이 다 + 고 + 추워요 -> 바람이 불고 추워요.
(2) 김치는 다 + 지만 + 맛있어요 -> 김치는 뱁지만 맛있어요.
(3) 눈이 다 + 아서 + 길이 많이막혀요 -> 눈이 와서 길이 많이 막혀요.

TIPUL PROPOZIŢIILOR

Limba coreeană are 4 tipuri principale de propoziţii :
– declarative
– interogative
– imperative
– propozitive

Mai mult, fiecare tip este influenţat de locul unde conversaţia are loc şi de ţintă. Prin urmare aceste tipuri se împart în alte două categorii :
– formulare politicoasă : (스) ㅂ니다
– vorbirea informală : 아/어(요)

Formularea politicoasă se foloseşte de obicei în armată, ştiri, prezentări, întâlniri oficiale sau lecturi.
Formularea informală se foloseşte zi de zi cu membrii familiei, prieteni şi alte imprejurimi.

– Propoziţia declarativă
Propoziţia declarativă se foloseşte când explicăm ceva sau răspundem la o întrebare.

~ Formularea politicoasă
저는 학교에 갑니다.  Eu mă duc la şcoală.
저는 빵을 먹습니다. Eu mănânc pâine.

~ Formularea informală
저는 학교에 가요. Eu mă duc la şcoală.
저는 빵을 먹어요. Eu mănânc pîine.

– Propoziţia interogativă
Propoziţia interogativă se foloseşte atunci când punem o întrebare.

~ Formularea politicoasă
학교에 갑니까? Plecaţi (dv) la şcoală?
빵을 먹습니까? Mâncaţi (dv) pîine?

~Formularea informală
학교에 가요? Pleci la şcoală?
빵을 먹어요? Mănânci pîine?

– Propozitia imperativă
Propoziţia imperativă se foloseşte atunci când facem o cerere sau când dăm un sfat.

~ Formularea politicoasă :
Pentru modul imperativ se adaugă (으)십시오.

공책에 쓰십시오. Notaţi vă rog în carnet.
책을 읽으십시오. Citiţi vă rog cartea.

~ Formularea informală :
Formularea informală la imperativ se poate face adăugând 아/어요. Însă adăugând (으)세요 în locul lui 아/어요, propoziţia devine mult mai politicoasă.

공책에 쓰세요. Scrieţi vă rog în carnet.
책을 읽으세요.  Citiţi vă rog cartea.

– Propoziţia propozitivă 
Se foloseşte atunci când facem o sugestie sau suntem de acord cu cineva.

~ Formularea politicoasă :
Se face adăugând (으)ㅂ시다. (으)ㅂ시다 se foloseşte atunci când persoana cu care vorbim este mai tânără sau de aceeaşi vârstă cu noi. Nu se foloseşte atunci când vorbim cu o persoană mai în vârstă decât noi.

11시에 만납시다. Hai să ne întâlnim la ora 11.
여기에서 점심을 먹읍시다. Hai să luăm prânzul aici.

~Formularea informală:
11시에 만나요. Hai să ne întâlnim la ora 11.
여기에서 점심을 먹어요. Hai să luăm prânzul aici.

GRAMATICĂ : INTRODUCEREA ÎN LIMBA COREEANĂ

GRAMATICĂ : INTRODUCEREA ÎN LIMBA COREEANĂ
STRUCTURA PROPOZIŢIILOR ÎN LIMBA COREEANĂ

Propoziţiile în limba coreeană sunt formate din “Subiect (S) + Predicat (verb) (V)” sau “Subiect (S) + Obiect (O) + Predicat (P)”

Exemplu :

케럴이 가요. –

S   +       V

Carol pleacă. (Kaerol-i gayo)

에릭이 사과를 먹어요.

S     +     O    +     V

Eric mănâncă un măr . (Eric-i sagwa-reul meogeoyo)

În limba coreeană, particulele (prepoziţiile) sunt ataşate mereu la sfârşitul cuvintelor. Ele exprimă rolul fiecărui cuvânt în propoziţie. La subiectul propoziţiei se folosesc particulele 이 şi 가. Pentru complement (obiect) se folosesc particulele 을 şi 를.

에릭                   사과       먹어요.
particula                 particula
subiectului            obiectului

Verbul, în propoziţiile coreene este mereu ultimul, în timp ce subiectul, obiectul dar şi adverbele îşi pot schimba locul în funcţie de intenţia vorbitorului. Însă, chiar dacă poziţia celorlalte părţi de vorbire se schimbă, acestea pot fi identificate uşor în propoziţie deoarece sunt ataşate particulele corespunzătoare fiecărei părţi de vorbire.

Ex : 에릭           도서관에서                책            읽어요

 S+particulă    adverb +particulă   obiect +particulă     V

Eric citeşte o carte în bibliotecă.

(Eric-i doseogwan-eso chaek-eul ilkeoyo)

De reţinut !
Când subiectul este clar înţeles în propoziţie, acesta poate fi omis din context .
Ex: A : 에릭이 뭐 해요? Ce face Eric?
B : (에릭이) 사과를 먹어요. (Eric) mănâncă un măr.
A : 어디에 가요? Unde (te) duci?
B : 학교에 가요. (Eu) mă duc la şcoală.

CONJUGAREA VERBELOR ŞI ADJECTIVELOR

Una din caracteristicile verbelor coreene şi a adjectivelor este aceea că amândouă, atât verbele cât şi adjectivele pot fi conjugate în funcţie de timpul folosit, nivelul de politeţe, sau conform stilului de vorbire.
Verbele şi adjectivele conţin o rădăcină la sfârşitul cuvântului, de unde rădăcina cuvântului se completează cu terminaţia 다 (ex : 가다, 오다,먹다). Aceasta formă mai poartă denumirea şi de ‘formă de dicţionar’.
Când aceste verbe sau adjective sunt conjugate, rădăcina verbului se separă de 다 şi se adaugă forma corespunzatoare fiecarei intenţii.

VERBE
Exemplu : 다 ( a pleca)

가    –       rădăcina verbului

다 – terminaţia cuvantului

Conjugare : 가(다) + -ㅂ니다 (formal prezent)= 갑니다

가(다) + -시 (onorific) -+ -ㅂ니다 = 가십니다.

가(다) + 았 (trecut) + – 습니다 (formal prezent)= 갔습니다.

De reţinut !
Atunci cînd ultima literă a verbului se termină în vocală, se foloseşte -ㅂ 니다.
가다 – ultima literă este ㅏ , deci forma conjugată va fi : 갑니다
Atunci când ultima literă este o consoană, se foloseşte 습니다.
먹다 – ultima literă este consoana ㄱ, deci forma conjugată va fi   먹습니다.

ADJECTIVE
좋 다 ( a fi bun)
rădăcina terminaţia
verbului cuvântului

Conjugare : 좋(다) + -습니다 ( formal prezent) = 좋습니다.                                                                                 (Este bun)

좋(다) + – 았 (trecut) + – 습니다 = 좋았습니다 (A fost bun)

좋(다) + – 겠 + -습니다= 좋겠습니다  (Pare a fi bun).

Cam atît pentru azi. Mâine voi posta următoarele lecţii : Conectarea propoziţiilor, Tipul propoziţiilor, Formele de exprimare în funcţie de nivelul de politeţe.

Vă pup!

Gramatica limbii coreene

Limba coreeana nu mai este o noutate printre pasionaţii acestei ţări şi iubitorii de drame coreene. Cam toată lumea care urmareşte sau a urmărit până acum o dramă coreeană, este capabil să spună “bună ziua” sau câteva fraze scurte în limba coreeană. Chiar şi a mea mamă ştie denumirea unor legume sau forme de salut.

Eu însă m-am gandit să postez nişte lecţii de gramatică pentru începători în ideea că poate există persoane mai ambiţioase care şi-au propus să înveţe limba, pentru a o folosi (sau nu), sau pentru cunoştintele generale.
Lecţiile mele vor fi împărţite în 2 categorii : o parte de gramatică şi o parte de vocabular.
Aceste lecţii vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine limba coreeană şi să fiţi capabili să scrieţi sau să spuneţi fraze mai lungi.
Aceste lecţii postate sunt lecţii pe care eu le învăţ la institut în Coreea.
Dacă aveţi întrebări vă rog să le scrieţi la secţiunea de comentarii .

Vă pup!

VOCABULAR : CUVINTE DE ZI CU ZI

CALENDARUL ( 달력)
해 (년) – An ZILELE SĂPTĂMÂNII (요일)
달 (월) – Lună 일요일 – Duminică
주 – Săptămână 월요일 – Luni
일 – Zi 화요일 – Marţi
주말 – Weekend 수요일 – Miercuri
주중 – În timpul săptămânii 목요일 – Joi
평일 – În fiecare zi 금요일 – Vineri
토요일 – Sâmbătă

SEZOANE ( 계절)
봄 – Primăvară
여름 – Vară
가을 – Toamnă
겨울 – Iarnă

LUNILE ANULUI (월)
1월 (Il-wol) – Ianuarie
2월 (i-wol) – Februarie
3월 (sam-wol) – Martie
4월 (sa-wol) – Aprilie
5월 (o-wol) – Mai
6월 (yuk-wol) – Iunie
7월 (chil-wol) – Iulie
8월 (pal-wol) – August
9월 (gu-wol) – Septembrie
10월 (sip-wol) – Octombrie
11월 (il-sip-wol) – Noiembrie
12월 (i-sip-wol) – Decembrie

ALTE CUVINTE
그제 (그저께) – alaltăieri
어제 – ieri
오늘 – azi
내일 – mâine
모래 – poimâine
글피 – răspoimâine
지난주 – săptămâna trecută
이번주 (금주) – săptămâna aceasta
다음주 (내주) – săptămâna viitoare
지난달 – luna trecută
이번달 – luna aceasta
다음달 – luna viitoare